asemanarea
18 Octombrie 2008
doar tudor era trist, ana şi-a intrat repede, deşi răcită, în rolul de zvârlugă. le dusese fructe, aşa cum i se ceruse. s-au bucurat mai ales de rodii, "iodii", ana începe să pronunţe "r"-ul ca "i", aşa cum făcea şi tudor la vârsta ei.
două ore de joacă în parc treceau prea repede. la întoarcere, tudor a preferat să rămâne cu două colege de şcoală – "am mai fost singur în parc" -, are lipici, puşlamaua, gândeşte ta-su’, amuzat şi înduioşat.
urcând dealul, ana s-a jucat cu un mânz, după un gard de sârmă – îl mângâia pe bot şi râdea când îi simţea respiraţia în pălmuţă; mânzul îi ciugulea cu buzele degetuţele şi fornăia. "pe tine cum te chiamă, căiuţule?"
dacă nu ar fi legio larvata şi minciunile ei, în pofida armistiţiului, ce puţin i-ar trebui să fie fericit.
asemănarea zilei de astăzi cu o zi fericită este ameţitoare.
